Buna ziua. Cred ca pe nimeni nu apasa neghiobia mai rau ca pe mine. Am respectat intotdeauna omul priceput, oricare va fi fost conditia aceluia sociala sau intelectuala. Am vazut la viata mea femei napastuite rau, dar descurcarete in ceea ce faceau, sigure pe sine ca fac bine si deci senine, fericite.  Vacari, lacatusi, culegatori de porumb, instalatori, bloggeri, na, oricare din aceia pe care i-am vazut intelegand rational cum stau treburile si actionand ca atare, mi-au starnit sentimente de pretuire pentru ei, si de mila pentru mine. Nu, Dumnezeu nu m-a defavorizat, si nu acuz o proasta randuiala a Sa pentru mine, nici a firii, nici a vietii. Dimpotriva. Dar ma necajeste neindemanarea mea care ma face dependenta de ceilalti. Am alergat dimineata aceasta, la prima ora, sa cumpar pentru un fular firul din imagine. (Pont: il gasiti la Lidl, 20 lei. Fac multa reclama Lidl-ului, nu? Dar am saptamanal cate ceva bun, frumos sau util de luat de la ei, si spun si eu cui stiu, poate se folosesc si altii de informatiile acestea.) Acasa, asteptarile mele, caci stiam ca voi cumpara un fir original, altfel neavand neam nevoie de fular, au fost depasite cu mult, mult, mult. Vedeti voi imaginea? Asa arata firul, eu nu i-am facut nimic, doar l-am pus pe andrea. CUM SA-L LUCREZ? Cine sa-mi arate, cine sa-mi desluseasca? Apropo de proverbul turcesc de azi, eu varsta am, capul e de vina. AJUTOR, fetelor, nu inteleg nici instructiunile incluse in pachet. Culmea e ca din fire obisnuite de tricotat, mi-am facut nu doar fulare, veste, pulovere, ci chiar o rochie. Va rog, nu-mi dati like-uri, ci sfaturi. Pe de alta parte, daca m-o lumina Dumnezeu si fac singura fularul, vi-l arat si voua.