Petreceam ore intregi, ziua, ascultand stiri. La televizor. Tarziu in noapte, stirile din ziarele de pe net imi inroseau ochii… Veneau catre mine lin, dar cu o forta nebanuita. Le devoram, caci iubesc informatia… Nu sunt o persoana care sa stea cu ochii in televizor, dar sunt unul dintre oamenii care lasa televizorul sau radioul sa mearga, ca un fundal sonor… Pana intr-o zi… Mi-am dat seama ca abundenta de stiri negative (daca s-ar face o statistica- poate ca s-a facut, dar eu nu stiu de existenta ei… – cred ca 99,999 % dintre stiri sunt negative) pe care o lasam sa-mi inunde viata – nu-mi aducea nimic bun. Dar nimic… Toti cei care mi-au accesat blogul – ca au vrut asta, sau doar au nimerit, absolut intamplator, in valtoarea cuvintelor lui – au observat ca , de regula, subiectele abordate si comentate de mine erau din acest domeniu – stiri. Bune, rele, bizare, nefiresti, nebune… Adica negative… Si-atunci… am luat o pauza. Cand am constientizat ca pasiunea mea, curiozitatea mea devenise dependenta… am zis: STOP! Urmarea… Nu s-a vazut?! Daca nu a observat nimeni, va spun eu… n-am mai scris niciun cuvant in blog, n-am mai citit nicio stire de pe net, n-am mai accesat niciun alt blog, am urmarit tot mai rar stirile de la televizor, n-am mai ascultat niciun post de radio… Si am scapat de dependenta. Caci eu cred cu tarie un lucru: atunci cand nu mai esti stapan pe tine, nu ai cum sa reusesti sa fii vreodata stapan pe viata ta. Sau, cu alte cuvinte… puternic si cu adevarat invingator este cel care se invinge pe sine. Sunt atatea lucruri care merita discutate – in afara informatiilor de tipul celor amintite de mine mai sus – incat nu vad de ce as continua sa merg pe drumul acesta plin de praf, de noroi si de uscaciune. Vezi ce fac? In loc sa abordez un subiect interesant, disec mortaciuni. Miroase rau. Pute. (Un mort revenit printre cei vii… poate sa faca altceva decat sa puta?) Asa ca, deocamdata, pentru azi… subiectul este inchis. Dar blogul… merge mai departe. Caci am constientizat un adevar: cu cat voi lasa evenimentele negative intamplate altora… sa-mi afecteze viata (fie ca aceasta „afectare” nu se materializeaza initial decat cu un mic comentariu pe blog) sa-mi patrunda in viata… cu atat evenimentele pozitive se vor indeparta de mine. Iubesc. Iubesc multe persoane, multe lucruri (daca v-as spune ca iubesc si paharul din care beau apa, m-ati crede?). Am o multime de vise. Sunt fericita. Am un copil minunat. Fac exact ceea ce-mi place. Sunt stapana pe mine. Dar… gandesc negativ. Si exact acest ultim aspect, pe care ar trebui sa-l ignor – ca sa dispara… ma nemultumeste…