Afacerile tranzitiei, lectii de hotie cu Dinu Patriciu
Citeam pe EVZ punct ro un articol despre cum a scapat Dinu Patriciu de datoriile Petromidiei, acele datorii istorice de 600 milioane de dolari. Va marturisesc ca acest articol este un adevarat manual de hotie, se explica foarte frumos cum acest individ cumpara o companie de 700-800 milioane de dolari la acea vreme pe o suma frumusica de 50 de milioane de dolari. Cam astea au fost afacerile prin care companiile statului au fost vandute pe bani de nimic unor oameni de nimic. Afaceri ca RAFO, Alro Slatina, Sidex sau Petrom au mers pe acelasi traseu spre aceiasi oameni de nimic. E foarte usor sa te pretinzi un prosper om de afaceri, asa cum face Dinu Patriciu, cand tu beneficiezi de astfel de cadouri, acest individ a jumulti Romania inca de prin 1990 fara nici macar o remuscare, a furat si a mintit in continuu timp de 20 de ani iar acum ne da lectii de morala impreuna cu catelusul lui Crin Antonescu si gasca de maidanezi din PSD si PNL. Citez din articol: Mana larga a statului In luna august, Rompetrol, controlat din 2007 de grupul petrolier de stat din Kazahstan KazMunaiGaz, a achitat deja in conturile statului suma de 71 de milioane de dolari, suma care ii permite sa pastreze controlul asupra companiei, in cazul in care, pentru restul datoriei, statul ar fi devenit actionar la Rompetrol Rafinare (Petromidia). Povestea Petromidiei si a datoriilor acesteia este extrem de incalcita. 
Incepe din octombrie 2000, cand Dinu Patriciu, prin Rompetrol Group Olanda, castiga privatizarea rafinariei. "In contractul de privatizare dintre Fondul Proprietatii de Stat (FPS) si Rompetrol, Rompetrol s-a angajat sa plateasca integral datoriile Petromidiei la buget si fosta Bancorex, de aceea a cumparat rafinaria la pret mai mic", ne-a declarat Radu Sarbu, presedintele de atunci al FPS. Astfel, Rompetrol a platit, in trei rate, 50,5 milioane de dolari pe o companie care valora 700-800 de milioane de dolari, potrivit lui Sarbu. Datoriile asumate atunci erau de 340 de milioane de dolari si, adunand investitiile angajate de 225 de milioane de dolari, valoarea tranzactiei se ridica la 615 milioane de dolari. Deci, in 2007 Rompetrolui este vandut de Dinu Patriciu catre KazMunaiGaz, o sa spuneti ca nu vedeti nici o problema la aceasta vanzare, este adevarat nu este nici o problema pentru ca tot in 2007, premierul de atunci, Calin Popescu Tariceanu i-a acordat bunului sau prieten Dinu Patriciu permisiunea de a vinde Petromidia, de retinutu ca pana atunci petromidia era supravegheata de Autoritatea pentru Valorificare Arhivelor Statului iar Dinu Patriciu nu avea voie sa vanda Petromidia pana nu achita datoria de 615 milioane de dolari catre bugetul statului. Asta a fost unul din cadourile pe care Tariceanu le avea in buzunar la sfarsit de mandat pentru Dinu Patriciu, altul era afacerea Steriling care a ajuns sa fie controlata tot de afacerist si tot pe bani putini.
Incepe din octombrie 2000, cand Dinu Patriciu, prin Rompetrol Group Olanda, castiga privatizarea rafinariei. "In contractul de privatizare dintre Fondul Proprietatii de Stat (FPS) si Rompetrol, Rompetrol s-a angajat sa plateasca integral datoriile Petromidiei la buget si fosta Bancorex, de aceea a cumparat rafinaria la pret mai mic", ne-a declarat Radu Sarbu, presedintele de atunci al FPS. Astfel, Rompetrol a platit, in trei rate, 50,5 milioane de dolari pe o companie care valora 700-800 de milioane de dolari, potrivit lui Sarbu. Datoriile asumate atunci erau de 340 de milioane de dolari si, adunand investitiile angajate de 225 de milioane de dolari, valoarea tranzactiei se ridica la 615 milioane de dolari. Deci, in 2007 Rompetrolui este vandut de Dinu Patriciu catre KazMunaiGaz, o sa spuneti ca nu vedeti nici o problema la aceasta vanzare, este adevarat nu este nici o problema pentru ca tot in 2007, premierul de atunci, Calin Popescu Tariceanu i-a acordat bunului sau prieten Dinu Patriciu permisiunea de a vinde Petromidia, de retinutu ca pana atunci petromidia era supravegheata de Autoritatea pentru Valorificare Arhivelor Statului iar Dinu Patriciu nu avea voie sa vanda Petromidia pana nu achita datoria de 615 milioane de dolari catre bugetul statului. Asta a fost unul din cadourile pe care Tariceanu le avea in buzunar la sfarsit de mandat pentru Dinu Patriciu, altul era afacerea Steriling care a ajuns sa fie controlata tot de afacerist si tot pe bani putini.
