Cand lucrurile se vor linisti…
Odata, traia un om inteligent. Lucra intre doisprezece si paisprezece ore pe zi. Era pe drumul cel bun, desigur. Afacerea sa crestea. Lucra in fiecare sfarsit de saptamana. Intra in fiecare organizatie profesionala in care putea pentru a-si mari oportunitatile de afaceri. Cand nu muncea, gandurile i se indreptau tot la ceea ce avea de facut. Munca nu era doar singura sa ocupatie, ci si preocupare. Sotia a incercat sa il mai domoleasca. I-a amintit ca are o familie si un camin. Undeva, intr-un colt al mintii, simtea ca odraslele ii cresteau si ca el pierdea aceasta etapa a vietii lor. Din timp in timp, acestia se plangeau de asta si ii cereau sa petreaca clipe impreuna, sa se joace, sa le mai citeasca o poveste, sa fie o familie adevarata. Dupa ce a mai trecut ceva timp, vazand ca nu aveau cu cine sa se joace si nici cu cine sa petreaca timp, au incetat sa se mai planga, deoarece nu mai aveau nici un fel de asteptari. In cele din urma, omul isi promise:Voi sta mai mult cu sotia mea. Voi sta mai mult cu copiii mei. Voi veni acasa mai devreme…imediat ce lucrurile se vor linisti. Desi era un om deosebit de inteligent, nu parea sa isi dea seama ca lucrurile nu se linisteau nicicand. Intr-o dimineata, simti o intepatura in piept. Ii spuse sotiei, iar aceasta ii facu o programare la doctor. Dupa ce acesta efectua toate testele, fu evident ca omul avea probleme cu inima. I-au spus ca avea toate simptomele-nivel crescut al colesterolului si al tensiunii arteriale-si ca, daca nu facea imediat niste schimbari, urma sa aiba probleme mari. Asa ca omul incepu sa faca exercitii. Nu mai manca gras. Nici nu mai bea alcool si, o vreme, se simti bine. Cu toate acestea, pe masura ce simptomele dispareau, se stingea si motivatia sa de a urma acest stil de viata, intrucat isi dadea seama ca nu avea timp pentru asta. Asta se va putea intampla numai cand…lucrurile se vor linisti. Isi dadea seama ca viata sa nu era tocmai echilibrata. Sotia incerca sa il duca la biserica. Multe biserici aveau preoti buni. Omul incerca sa mearga, dar cand venea duminica, inventa tot felul de scuze: nu gasea loc de parcare, iar predica era imposibil de suportat, pentru ca era prea lunga. Mai mult, duminica era singura zi cand putea sa isi incarce bateriile. Dar asta numai cand…lucrurile se vor linisti. Intr-una din zile, directorul de la finante veni la el cu niste vesti uimitoare: compania era pe punctul de a da lovitura. 
Daca lucrurile mergeau bine, nici unul dintre ei nu ar mai fi fost silit sa munceasca vreodata. Erau la cativa centimetri distanta de paradis. Pentru a putea face fata situatiei care se anunta, trebuia sa isi innoiasca toate sistemele, software-ul, computerele si sa implementeze masuri de control mult mai serioase, acces neintrerupt la internet si capacitate imensa de telefonie mobila. Asa ca omul fu supus unei tensiuni si mai pronuntate. Fiecare moment si-l petrecea vorbind despre marea lovitura. Intr-o seara ii spuse sotiei sale: Stii ce inseamna asta? Ne vom asigura viitorul: siguranta financiara, vacante, tot ceea ce ne-am dorit vreodata. Vom avea timp sa ne relaxam. Dar asta numai cand…lucrurile se vor linisti. . Mai auzise asta, asa ca sotia nu isi facu sperante prea mari. Pe la 11 seara, ea era extenuata, asa ca isi intreba sotul daca nu venea la culcare. Ii raspunse ca mai avea cate ceva de lucrat la computer. Termina in cateva minute… La 3 dimineata acesta inca nu ajunsese in pat, asa ca sotia cobori sa vada ce facea. Cand intra in biblioteca, il vazu adormit la calculator. Incerca sa il trezeasca, dar el nu mai facea nicio miscare. Il zgudui si mai tare. Nicio miscare. Cand il atinse, observa ca mana ii era rece. Chema ambulanta, dar acestia constatara numai ca era mort de 4 ore. Pe piata financiara vui vestea mortii sale. Time, Newsweek, Forbes, toti scrisera articole despre asta. Pacat ca murise, i-ar fi placut la nebunie ce se spunea despre el. Fiind un om foarte cunoscut, la inmormantare participara multi oameni. Treceau pe langa cosciug si faceau aceeasi remarca pe care o fac toti oamenii la inmormantari: Ce linistit pare! . Ei bine, moartea poate avea efectul asta asupra oamenilor. Oamenii nu mai conteneau cu laudele. A fost unul dintre cei mai buni oameni de afaceri, spuse unul dintre ei. Altul reflecta: A fost un inovator in domeniul tehnologiei si sistemelor! si A facut atat de multe! . Mai tarziu, ii construira un monument, pe care au scris: Om de incredere, Intreprinzator, Inovator, OM DE SUCCES . I-au vizitat mormantul, si-au luat ramas bun si au plecat acasa. -Todd Duncan, Calea implinirii personale Acest articol a fost publicat pe ianuarie 21, 2009 at 10:52 pm si e postata la Uncategorized. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.
Daca lucrurile mergeau bine, nici unul dintre ei nu ar mai fi fost silit sa munceasca vreodata. Erau la cativa centimetri distanta de paradis. Pentru a putea face fata situatiei care se anunta, trebuia sa isi innoiasca toate sistemele, software-ul, computerele si sa implementeze masuri de control mult mai serioase, acces neintrerupt la internet si capacitate imensa de telefonie mobila. Asa ca omul fu supus unei tensiuni si mai pronuntate. Fiecare moment si-l petrecea vorbind despre marea lovitura. Intr-o seara ii spuse sotiei sale: Stii ce inseamna asta? Ne vom asigura viitorul: siguranta financiara, vacante, tot ceea ce ne-am dorit vreodata. Vom avea timp sa ne relaxam. Dar asta numai cand…lucrurile se vor linisti. . Mai auzise asta, asa ca sotia nu isi facu sperante prea mari. Pe la 11 seara, ea era extenuata, asa ca isi intreba sotul daca nu venea la culcare. Ii raspunse ca mai avea cate ceva de lucrat la computer. Termina in cateva minute… La 3 dimineata acesta inca nu ajunsese in pat, asa ca sotia cobori sa vada ce facea. Cand intra in biblioteca, il vazu adormit la calculator. Incerca sa il trezeasca, dar el nu mai facea nicio miscare. Il zgudui si mai tare. Nicio miscare. Cand il atinse, observa ca mana ii era rece. Chema ambulanta, dar acestia constatara numai ca era mort de 4 ore. Pe piata financiara vui vestea mortii sale. Time, Newsweek, Forbes, toti scrisera articole despre asta. Pacat ca murise, i-ar fi placut la nebunie ce se spunea despre el. Fiind un om foarte cunoscut, la inmormantare participara multi oameni. Treceau pe langa cosciug si faceau aceeasi remarca pe care o fac toti oamenii la inmormantari: Ce linistit pare! . Ei bine, moartea poate avea efectul asta asupra oamenilor. Oamenii nu mai conteneau cu laudele. A fost unul dintre cei mai buni oameni de afaceri, spuse unul dintre ei. Altul reflecta: A fost un inovator in domeniul tehnologiei si sistemelor! si A facut atat de multe! . Mai tarziu, ii construira un monument, pe care au scris: Om de incredere, Intreprinzator, Inovator, OM DE SUCCES . I-au vizitat mormantul, si-au luat ramas bun si au plecat acasa. -Todd Duncan, Calea implinirii personale Acest articol a fost publicat pe ianuarie 21, 2009 at 10:52 pm si e postata la Uncategorized. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.
