Joaca preferata de Leonard Cohen e din punctul meu de vedere o carte plina de viziune. Inca de acum 40 de ani, autorul stia ca intr-o zi cu soare se va naste un roman pe nume Adrian Ciubotaru . Si vorbesc(scriu, adica ) serios. Larry, personajul principal m-a facut sa cred ca Adi, cel pe care il cunoastem in prezent e un roman cu trasaturi africane, in sensul ca arata mult mai tanar decat varsta sa reala( aceasta e de obicei cu 5-6 ani mai inaintata in cazul reprezentantilor continentului negru) Larry e un tip pasionat de tot felul de lucruri oarecum neobisnuite pentru rigorile unei societati respectabile si cu reguli stricte. Ii place sa scrie, sa compuna poezii si sa cucereasca cea mai de pret reduta a unei fete . Expresie a carei semnificatie variaza, desigur, de la caz la caz. Nu il intereseaza formalismul, diplomele si parerea celor din jur. Cauta cu disperare fericirea, iar cand i se pare ca aproape a gasit-o, fuge speriat si oarecum dezorientat. Larry condamna snobismul. E in culmea fericirii cand reuseste sa le aduca in patul sau pe foste amice din copilarie, acum maritate . Nu se teme de ciocnirea cu mentalitatea colectiva. E interesat in mod preponderent de partea spirituala a vietii si nu de continutul farfuriei de pe masa. Ar vrea sa le deschida ochii tuturor celor din jur. Si-ar dori sa schimbe ceva in jur. Si viseaza la o eterna revolutie impotriva zidurilor invizibile, dar periculoase ce ne despart. Acest articol a fost scris pe miercuri, aprilie 29th, 2009 la 1:05 pm si este inscris in Recenzii carti. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.