Moartea poetului Grigore Vieru e inca o lovitura data celor care spera ca vor apuca vremurile in care zidul va cadea. Prutul a fost de-a lungul anilor o granita de ordin geografic, dar si a prejudecatilor. Chiar si dupa ce Basarabia a redevenit(pentru prea putin timp) pamant romanesc in mod oficial(pentru ca in esenta tot timpul va fi), romanii mereu au privit lucrurile prin prisma catorva idei: cei din Ardeal sunt civilizati, cei din Muntenia sunt bogati, cei din Moldova nu sunt nici una nici alta. Moldovenii de dincolo de Prut erau priviti si mai si, ca un fel de ciumati. Mai toti angajatii care erau pedepsiti de superiori erau delegati in Basarabia. Mai toti profesorii retrogradati erau trimisi la sau pe langa Chisinau. In 1859, Focsaniul a daramat granita dintre Moldova si Muntenia. Centrul orasului nu a mai fost pazit de graniceri si nimeni nu te-a mai intrebat incepand cu data de 24 ianuarie a acelui an de ce vrei sa mergi la prietenii din cealalta parte a orasului. Ma intreb oare ce e in sufletul acelor oameni care de-a lungul anilor au sperat ca pot face acelasi lucru cu granita Prutului. Vedeti voi, astazi nu prea mai da bine sa aducem in discutie astfel de subiecte. Astazi suntem in NATO, in UE. Astazi e in regula sa-i avem la guvernare mai tot timpul pe udemeristi si apoi tot ei sa ne acuze de discriminare. Astazi ne facem ca nu le intelegem durererea sucevenilor care au rude la Cernauti, adica in alta tara… Intereseaza pe cineva ca romanii din Banatul sarbesc, de exemplu, nu au nici pe departe drepturile pe care le au cei din minoritatea maghiara din Romania? Mda…e xenofobism sa privim lucrurile in acest mod. Ma scuzati, puteti da drumul din nou televizorului. Acest articol a fost scris pe marti, ianuarie 20th, 2009 la 7:31 am si este inscris in Romania. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.