Raminerea in toamna. Ieri
A pindit cu suspiciune, ieri, luminile necinstite de toamna tirzie… A recunoscut banuiala aia a cumparatorului de iluzii ascultind oferta mieroasa a vinzatorului de iluzii, dar care stie ca nu poate sa refuze ispita, viciul. Si-ar dori sa ramina asa, in toamna, desi stie ca asta poate fi cea mai mare minciuna, mai mare decit orice inselaciune pe care a trait-o sau inselatorie pe care a comis-o. Dar va uita repede si luminile vrajite si calde, va uita chiar sa-si aduca aminte, cum nimeni nu va sti vreodata ca el le-a vazut. Va uita azi, miine, odata cu frigul, cum uita totul dealtfel… Va uita ca ieri a trecut pe acolo, cum a uitat aceleasi suspiciuni de-acum doar un an, cum a uitat dulce-amara inselatorie de atunci … Lucian Blaga Cintecul brumelor, urmelor Ca o pulbere de-argint inghetase roua. Brumele s-au nascocit – era ziua doua. In dumbravi incremeneau stinse-n scrum de vise ca-ntr-o lume de cristal sevele inchise. Pe sub zarea unde rar ne era popasul, ne lasam pecetile – urmele, cu pasul. Cu al Ariadnei fir insemnam intinsul – pentru cind ne-om parasi albul, paradisul. Brumele s-au nimicit – era ziua noua. Duhul lumilor prea cald dezghetase roua. Evalueaza: Partajeaza asta: Tweet Partajare pe Tumblr Mai mult Pinterest Google+ Email http://io-flavius.livejournal. Listare Buzunar Daca ti-a placut: Apreciaza Incarcare... Similare 
pindit cu suspiciune, ieri, luminile necinstite de toamna tirzie… A recunoscut banuiala aia a cumparatorului de iluzii ascultind oferta mieroasa a vinzatorului de iluzii, dar care stie ca nu poate sa refuze ispita, viciul. Si-ar dori sa ramina asa, in toamna, desi stie ca asta poate fi cea mai mare minciuna, mai mare decit orice inselaciune pe care a trait-o sau inselatorie pe care a comis-o. Dar va uita repede si luminile vrajite si calde, va uita chiar sa-si aduca aminte, cum nimeni nu va sti vreodata ca el le-a vazut. Va uita azi, miine, odata cu frigul, cum uita totul dealtfel… Va uita ca ieri a trecut pe acolo, cum a uitat aceleasi suspiciuni de-acum doar un an, cum a uitat dulce-amara inselatorie de atunci … Lucian Blaga Cintecul brumelor, urmelor Ca o pulbere de-argint inghetase roua. Brumele s-au nascocit – era ziua doua. In dumbravi incremeneau stinse-n scrum de vise ca-ntr-o lume de cristal sevele inchise. Pe sub zarea unde rar ne era popasul, ne lasam pecetile – urmele, cu pasul. Cu al Ariadnei fir insemnam intinsul – pentru cind ne-om parasi albul, paradisul. Brumele s-au nimicit – era ziua noua. Duhu
pindit cu suspiciune, ieri, luminile necinstite de toamna tirzie… A recunoscut banuiala aia a cumparatorului de iluzii ascultind oferta mieroasa a vinzatorului de iluzii, dar care stie ca nu poate sa refuze ispita, viciul. Si-ar dori sa ramina asa, in toamna, desi stie ca asta poate fi cea mai mare minciuna, mai mare decit orice inselaciune pe care a trait-o sau inselatorie pe care a comis-o. Dar va uita repede si luminile vrajite si calde, va uita chiar sa-si aduca aminte, cum nimeni nu va sti vreodata ca el le-a vazut. Va uita azi, miine, odata cu frigul, cum uita totul dealtfel… Va uita ca ieri a trecut pe acolo, cum a uitat aceleasi suspiciuni de-acum doar un an, cum a uitat dulce-amara inselatorie de atunci … Lucian Blaga Cintecul brumelor, urmelor Ca o pulbere de-argint inghetase roua. Brumele s-au nascocit – era ziua doua. In dumbravi incremeneau stinse-n scrum de vise ca-ntr-o lume de cristal sevele inchise. Pe sub zarea unde rar ne era popasul, ne lasam pecetile – urmele, cu pasul. Cu al Ariadnei fir insemnam intinsul – pentru cind ne-om parasi albul, paradisul. Brumele s-au nimicit – era ziua noua. Duhu
